Arhive blog

Ce citesc? MARAT de Natașa Alina Culea


MARAT, este prima carte pe care o citesc de la autoarea Natașa Alina Culea. Am tot văzut pe facebook și pe readerul blogului meu tot felul de recenzii despre cărțile Natașei și oarecum m-au făcut curioasă. Între timp, acum o lună, de când cu izolarea asta, pe pagina autoarei am văzut anunțul că avem gratuit în format pdf, romanul MARAT (pentru ca timpul petrecut acasă să treacă mai repede), dacă comentăm în postare. Așa am reușit să intru în posesia romanului Natașei și îi mulțumesc din suflet pentru acest cadou. :-* Cartea în format pdf m început să o citesc și vreau să vă spun că este minunată.

Am să vă redau mai jos niște fragmente din carte, care mie mi-au plăcut foarte mult, precum și să vă faceți o părere despre povestea în sine.

Ridic privirea şi îl văd pe Marat privindu-mă cu acei ochi întunecaţi, ca o noapte fără lună, scufundându-mă într-un ocean de nelinişte, care mă atrage în adâncuri magnetice.

Cântecul mă tulbură ca niciodată şi ceva îmi spune că de acum înainte, nimic nu va mai fi la fel. Apropierea de Marat îmi este de nesuportat, la fel şi gândul că peste câteva zile nu îl voi mai vedea, poate, niciodată. În sufletul meu încolţesc mugurii unui secret amar şi mut, cu care simt că va trebui să învăț să trăiesc. Marat îmi este delir. Îi simt inima bătând ca şi cum ar fi a mea. Îmi ridic iar privirea şi ochii lui mă strivesc, aruncându-mă într-o neputinţă fără margini. Nu e real, încerc să-mi spun zadarnic, nimeni nu poate fi atât de angelic; atâta frumuseţe poate fi doar opera unui demon viclean. Ce se întâmplă cu mine?

Aş vrea să plec, aş vrea şi să rămân, sunt propria mea prizonieră şi prizoniera de bunăvoie a lui Marat. Dacă mă îndrăgostesc de Marat, înseamnă că nu îl iubesc pe Denis? Oare poţi iubi doi bărbaţi în acelaşi timp? Apropierea de Marat este complet diferită față de interacţiunea mea cu Denis; încă de la început, Denis mi-a inspirat linişte şi siguranţă, pe când Marat e pentru mine sfârşitul liniştii; pentru prima dată arde în mine văpaia pasiunii, transformându-mi în cenuşă trecutul senin.

Marat nu spune nimic. Câteva clipe rămânem uitându-ne unul la altul şi, până să am vreo reacţie de orice fel, el dispare grăbit pe holul hotelului. Rămân nedumerită în urma lui, cu florile lipite la piept, îmbrăţişând parfumul lor delicat şi în minte îmi revine cântecul celor un milion de trandafiri.

Marat mă aşteaptă în faţa hotelului, fumând o ţigară, rezemat cu umărul de clădire. Când mă vede, chipul lui se relaxează într-un zâmbet, ca şi cum o mare povară i-ar fi căzut de pe umeri. Pe haina lui neagră de stofă se aşternuseră câţiva fulgi de nea, pe care îi alung cu mâna, neştiind ce să-i spun. Aş fi vrut să mă ia de mână, ca în seara precedentă şi să fugim în lume, de trecut şi de consecinţele acestuia. Viaţa îmi făcuse cel mai frumos dar, clipele cu Marat, deşi numărate, sunt tot ceea ce mi-am dorit vreodată.

Marat mă aşteaptă în faţa hotelului, fumând o ţigară, rezemat cu umărul de clădire. Când mă vede, chipul lui se relaxează într-un zâmbet, ca şi cum o mare povară i-ar fi căzut de pe umeri. Pe haina lui neagră de stofă se aşternuseră câţiva fulgi de nea, pe care îi alung cu mâna, neştiind ce să-i spun. Aş fi vrut să mă ia de mână, ca în seara precedentă şi să fugim în lume, de trecut şi de consecinţele acestuia. Viaţa îmi făcuse cel mai frumos dar, clipele cu Marat, deşi numărate, sunt tot ceea ce mi-am dorit vreodată.

Mă uit absentă pe hublou, ascultând muzică, şi având în vedere miracolul ultimelor zile, nu mă mir deloc auzind cântecul iubirii și-al trandafirilor sălbatici „Million alyh roz”. Lacrimile mele nu mai pot fi închise în ochi. Îmi lipesc trandafirul de buze, căutând în ei parfumul lui Marat. Unde mă duc, către ce casă care nu mai este acasă? Către care bărbat, care nu mai este bărbatul pe care îl doresc? La ce îmi va folosi sentimentul că am făcut ceea ce trebuie? Iar dacă am făcut ceea ce trebuie, de ce sunt atât de nefericită? De ce îmi simt sufletul un mormânt gol, acoperit de trandafiri? Ce-am făcut cu ceea ce mi se oferise? Ce fac eu cu viața mea?

Întunericul ia chipul iubit al lui Marat şi ochii lui îmi vorbesc despre ce ar fi putut fi, dacă n-aş fi plecat din Beijing. Fiecare decizie are urmările ei, iar eu va trebui să învăţ să trăiesc cu jumătate de suflet, pentru că cealaltă jumătate rămăsese cu el, închisă într-o poveste cum nu a mai fost, o poveste cu un bărbat și o femeie care se iubesc, dar nu pot fi împreună, o poveste îngropată în trandafiri.

Iubirea fără linişte sufletească, nu durează, se autodistruge. Iubirea vine când trebuie, nu întârzie niciodată şi nici nu o poţi grăbi. Nu există cale spre fericire, fericirea este calea.

DESPRE AUTOARE

Natașa Alina Culea, scriitoare cu origini ucrainiene și poloneze, s-a născut în 1980, la Tulcea, cosmopolitul oraș-port de pe malurile Dunării. I-a plăcut să scrie încă din școală, remarcându-se prin premii pentru poezie sau olimpiade de Limba și literatura română. Din 2014 a început să publice romane plăsmuite cu o originalitate remarcabilă, surprinzător de diferite între ele, vândute în mii de exemplare în România și Moldova. Până acum au văzut lumina tiparului:

„Natasa, barbatii si psihanalistul”
„Marat”
„Lupii trecutului”
„Nopti la Monaco”
„Visele nu dorm niciodată”
„Arlechinul”

În lucru: romanul „Rusalka”

Sursă foto: Pagina Facebook

Îți mulțumesc din suflet Natașa pentru romanul MARAT, în format pdf. ❤ O să revin cu părerea mea despre carte, după ce o termin de citit.

La momentul actual, am ajuns la jumătatea romanului, iar întrebarea mea este: Oare îl va mai reântâlni Alina vreodată pe Marat sau nu? Poate da…, poate nu…, poate într-o altă viață…, cine știe? Rămâne de văzut la finalul romanului. Eu tot ce sper este să fie cu Happy End! 😉

TITLU: Marat

AUTOR: Natașa Alina Culea

EDITURA: Hebe

GEN: Beletristică, Romance

PAGINI: 322

AN APARIȚIE: 2019

Ce spun cititorii despre roman

O poveste intensă, emoții arzătoare, o iubire predestinată, regrete și durere, trăiri și vise. Un roman de o rară sensibilitate, ca un poem dedicat credinței într-o iubire unică, prețioasă cât un milion de trandafiri. – DelicateseLiterare                

Cine este Marat? Un bărbat greu de găsit, greu de lăsat, imposibil de uitat și de înlocuit. Cartea este un bilet de călătorie. O călătorie fascinantă, surprinzătoare, unică. Te va transforma în totalitate și pentru totdeauna! – BookCaffe 

Deși romanele de dragoste tind să fie previzibile,  Marat nu se înscrie în acest tipar. Nu poți lăsa cartea din mână pentru că nu reușești să îți dai seama ce se va întâmpla când vei întoarce pagina. O poveste ce te cucerește prin profunzimea trăirilor interioare, prin sensibilitatea scriituri, prin… iubirea fără margini ce o reflectă! – BookNation & Diana Elena Neață

Pentru cei care vor cartea MARAT în biblioteca personală, o puteți cumpăra de pe Libris.

Dacă o cumpărați, cu siguranță o să aveți o delectare plăcută în această vreme de izolare. 😉 Lectură plăcută alături de MARAT! 😉

Aripi (vol.1) de Aprilynne Pike


Titlu: Aripi

Autor: Aprilynne Pike

Editura: LITERA

Pagini: 272

DESPRE AUTOR

Aprilynne Pike, a început să scrie basme încă din copilărie, deoarece avea o imaginație hiperactivă. La douăzeci de ani ea a obținut diploma de licență în Creative Writing de la Lewis-Clarke State College din Lewiston, Idaho. Când ea nu scrie, merge la sală, cântă, face actorie, citește și lucrează cu mamele însărcinate ca și educator pentru pregătirea pentru naștere. Actual, Aprilynne trăiește în Utah cu soțul și cu cei trei copii.

PREZENTAREA CĂRȚII

Laurel privea fascinată chestiile acelea. Erau înspăimântător de frumoase – o frumusețe imposibil de exprimat în cuvinte. Se întoarse din nou spre oglindă și privi de-o parte și de alta a capului. Păreau ca niște aripi…

Laurel crede că este o liceană ca oricare alta, dar are câteva particularități pe care nu și le poate explica. Nu suportă soarele, nu-i este frig niciodată și preferă să-și petreacă timpul în aer liber. Mai mult decât atât, într-o zi se întâmplă ceva cu adevărat straniu: o floare cu petale ca niște aripi îi înflorește pe… spate, iar ea descoperă că nu este o ființă omenească și că nimic din viața ei nu este  ceea ce pare. Pe măsură ce încearcă să deslușească adevărul asupra propriei identități, Laurel se vede pusă în fața unei noi încercări: pentru a-și păstra casa și familia și pentru a proteja tărâmul zânelor, Avalon, tânăra trebuie să înfrunte un inamic puternic.

Tot ceea ce știați despre zâne se va schimba pentru totdeauna după ce citiți această nouă serie plină de suspans și de magie.

PĂREREA MEA

Mi-a plăcut cartea. La prima vedere Laurel este o adolescentă normală ca și oricare fată. Până într-o zi când ea descoperă că pe spatele ei ceva crește zilnic. Într-o zi ea se trezește și are o mare surpriză: pe spatele ei a apărut ceva ca niște aripi, dar în cele din urmă, acestea la propriu nu sunt niște aripi, ce este o flore mare.

Se sperie văzând aceasta, la început ea ezită, dar după, ea îi spune totul despre aceasta bunului ei prieten David (pentru care ea simte un atașament puternic, mai mult decât ca pentru un prieten). David o sprijină și începe să experimenteze totul despre acest lucru straniu.

Într-o zi când îl întâlnește în pădure pe Tamani, Laurel află de la acesta că ea nu este umană, că este o zână din lumea plantelor și că nu aparține lumii oamenilor. Ea se simte totodată atrasă de către acest tânăr și nu știe de ce.

Laurel se găsește prinsă între două iubiri: aceea pentru vechiul și bunul ei prieten David și cea pentru acest nou prieten, dar totodată foarte familiar, Tamani.

Pe cine va alege ea? Aceasta vom descoperi în următoarele 2 cărți.

Dacă v-am stârnit curiozitatea atunci puteți cumpăra primul volum de aici:

Aprilynne Pike – Aripi  

OBSIDIAN de Jennifer L. Armentrout -cartea întâi din colecția LUX


Prezentarea cărții

Începuturile sunt întotdeauna dificile

     Când ne-am mutat în Virginia de Vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem că am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet și teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt și cu ochii de un verde straniu. lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Și pe urmă a deschis gura

     Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înțelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă și Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mișcare a mâinii, ei bine, ceva… neașteptat se întâmplă.

Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine

     Da, ați auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon și sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilitățile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas. Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Asta dacă nu-l omor mai întâi.

Titlu: OBSIDIAN ( Seria LUX – Cartea #1 )

Autor: Jennifer L. Armentrout

Editura: LEDA

Nr. Pagini: 384

Cartea o găsiți aici

23632801_1693416257364807_3756859137581593075_o

   

     Stăteam cu ochii la mormanul de cutii din dormitorul meu cel nou, plină de tristețe că nu am internet. De când m-am mutat aici, nu am putut să lucrez deloc la blogul meu de recenzii și aveam senzația că-mi lipsește o mână sau un picior. Așa cum obișnuia să spună mama mea, „Obsesia Nebună a lui Katy” era toată viața mea. Nu chiar toată, dar era foarte importantă. Pentru mama, cărțile însemnau altceva decât pentru mine.

     Am oftat. Eram aici de două zile și încă mai aveam atâtea de despachetat. Mă săturasem să stau printre cutii. Îmi displăcea chiar mai tare decât faptul că mă aflam aici.

[…]

     — Ai observat că lângă noi stau doi copii cam de vârsta ta?

Golden retrieverul care dormea în mine s-a trezit și a ciulit urechile.

— Serios?

— N-ai ieșit afară așa-i? A zâmbit. Aș fi zis că ai stat numai în grădinița urâtă din fața casei până acum.

— Am vrut să mă duc, dar cutiile alea nu se desfac singure.

M-am uitat la ea cam urât. Țineam la ea, normal, dar când o vedeam cum era, parcă uneori uitam asta.

— În fine, ce-i cu copiii?

— Păi, e o fată care pare de vârsta ta, și mai e și un băiat. A zâmbit și s-a ridicat în picioare, adăugând: E marfă!

[…]

     — Katy, sper că o să încerci să faci cunoștință cu ei. E bine să ai deja prieteni înainte de a începe școala. A tăcut, apoi a căscat. Ar putea să-ți arate împrejurimile, nu?

[…]

     Am urcat pe veranda largă, am deschis apărătoarea de plasă și am bătut la ușă, după care am făcut un pas înapoi și mi-am netezit tricoul. Sunt tare. Sunt stăpână pe situație. Nu e deloc nepotrivit să ceri niște indicații.

S-au auzit niște pași grei venind dinăuntru, apoi ușa s-a dat la perete și m-am trezit în fața unui piept larg, bronzat și musculos. Un piept gol. Privirea mi-a căzut brusc, iar respirația mea… parcă s-a oprit. Blugii îi erau lăsați jos pe șolduri, lăsând la vedere o linie întunecată de păr negru aflată sub abdomen ți care dispărea sub talia pantalonului.

Abdomenul lui era lucrat. Perfect. Fiecare mușchi definit. Nu era genul de abdomen pe care mă așteptam să-l aibă un băiat de șaptesprezece ani, atât cât credeam eu că are, dar, mă rog, nu puteam să mă plâng. Și nici nu scoteam o vorbă. Și mă mai și holbam.

[…]

     L-am auzit cum respiră iritat, ca și cum mi-ar fi făcut o mare favoare.

— Chiar în mijlocul orașului e Foodland. N-ai cum să nu-l vezi. Sau, cine știe, poate tu ai. Alături este un magazin de construcții, parcă. Acolo cred că ar putea să fie și chestii de băgat în pământ.

— Mersi, am mormăit eu și am adăugat încet: Jigodie.

A râs, avea un râs sonor și plin.

— Nu așa vorbește o doamnă, Kittycat.

M-am întors repede spre el.

— Să nu îndrăznești să-mi spui așa, am izbucnit.

— E mai frumos decât jigodie, nu crezi? A ieșit în fața ușii: A fost o vizită memorabilă. O s-o păstrez multă vreme în amintire.

După moartea tatălui ei, Katy se mută împreună cu mama ei din Florida în Virginia de Vest. Nici nu trecuseră mai mult de două zile, că mama ei știe deja că alături au ca vecini doi copii drăguți și cam de vârsta ei și îi propune să se împrietenească cu aceștia, menționând că băiatul e „marfă”.

La insistențele mamei ei, de a-și face prieteni înainte de a începe școala, Katy își ia inima în dinți și merge la vila de alături să ceară informații unde poate găsi cel mai apropiat magazin pentru a putea face niște cumpărături.

Din momentul în care a călcat pentru prima dată pe acea verandă, a început totul… și de când a dat cu ochii de „el” s-a dezlănțuit furtuna…

     Tot drumul până la Petersburg am încercat să mă calmez. Chiar și când am ajuns acolo tot mai simțeam în mine un amestec de furie și umilință. De ce dracu’ se purtase așa? Credeam că oamenii din orașele mici sunt mai amabili, nu îmi imaginasem că se poartă ca fiul lui Satan.

[…]

     Ferestrele magazinului erau pline de afișe cu fotografia unei fete de vârsta mea, cu păr negru și lung și cu ochii veseli, care era dată dispărută. Data care era trecută sub fotografie indica faptul că nu mai fusese văzută de mai bine de un an. Se spunea acolo că se oferă și o recompensă, numai că, după ce trecuse atâta timp, mă îndoiam că va mai încasa cineva acea recompensă. Întristată la gândul ăsta, am intrat în magazin.

[…]

     — Katy?

Pierdută în gânduri, am sărit ca arsă la auzul unei voci feminine calde și am scăpat din mână un carton de ouă.

— Fire-ar să fie!

—Vai! Ce rău îmi pare! Te-am speriat. Mereu fac așa.

[…]

     — Sunt sora lui Daemon. Mă cheamă Dee. A pus cartonul de ouă întregi în căruțul meu. Ouă proaspete! a zâmbit ea.

— Daemon?

[…]

     Deci nemernicul avea și un nume. Daemon – destul de potrivit. Și bineînțeles că și sora lui trebuia să fie la fel de atrăgătoare ca el. De ce nu? Bine ați venit în Virginia de Vest, ținutul top-modelelor pierdute. Începeam să mă îndoiesc că mă voi adapta aici.

[…]

     În după-amiaza aceea, puțin după ora unu, Dee a bătut la ușă. Când am ieșit afară, am găsit-o stând în fața scării, legănându-se pe călcâiele sandalelor ei cu talpă de plută. Nu mi se părea prea potrivit îmbrăcată pentru „grădinărit”. Soarele parcă făcea un halou în jurul părului ei negru, iar pe față avea un surâs poznaș. În clipa aceea, mi se părea că semăna cu o prințesă din basme. Sau un fel de Clopoțica ușor drogată, dacă mă gândeam la cât de agitată era.

[…]

     —Păi, da, multă lume nu știe de locul ăsta. Și noi am fost șocați când am venit aici.

—A, deci nici voi nu sunteți de aici?

A încetat să râdă, iar privirea i s-a îndepărtat din nou de mine.

— Nu, nu suntem de aici.

— Părinții voștri s-au mutat aici cu serviciul?

Deși habar nu aveam cam ce fel de serviciu ar fi posibil să ai pe aici.

— Da, lucrează în oraș. Ne vedem destul de rar.

[…]

  — E vecină cu noi, o cheamă Dee și am întâlnit-o la magazin. Am șters cu prosopul toată balta de cafea. Are și un frate. Îl cheamă Daemon. Sunt gemeni.

După altercația de pe verandă, Katy e nervoasă și simțindu-se umilită de către noul ei vecin, merge spre primul magazin să facă acele cumpărături pentru casă. Acolo vede un afiș cu o tânără dispărută, despre a cărei poveste ea încă nu știe nimic.

În magazin în timp ce își vedea liniștită de cumpărături, Katy este speriată de o tânără, despre care află că este vecina ei, că o cheamă Dee și că este sora lui Daemon. Din vorbă în vorbă fetele se agreează reciproc, iar Katy află că și ei sunt nu demult timp veniți în acel oraș. Fetele devin bune prietene și își propun să își petreacă acea după-amiază împreună grădinărind.

     S-a oprit și a respirat adânc, uitându-se la mine, cum stăteam cu gura căscată. Respirația mi se blocase. Am văzut ceva licărind în ochii lui, dar și i-a îngustat din nou, ascunzându-și privirea.

Se întâmpla din nou. Noi doi. Fierbințeală și transpirație. Mi-am mușcat buza și am încercat să-mi compun o expresie cât mai indiferentă, dar am știut imediat că știe perfect ce e în mintea mea, în momentul când fața lui a devenit enervant de arogantă. Mai mult decât arogantă.

— Ești cam murdară, Kitten.

Am clipit. Neagă. Neagă. Neagă.

— Ce-ai spus?

— Murdară, a repetat el, așa de încet, încât eram sigură că Dee nici nu auzea ce spune. Plină de praf. Ce credeai că am vrut să spun?

— Nimic, am zis, și nu voiam altceva decât să se dea naibii la o parte.

Nu era deloc relaxant să-l am pe Daemon așa de aproape de mine.

— Lucrez în grădină. Când lucrezi în grădină, te murdărești.

Colțurile gurii i-au tresărit.

— Există moduri mai plăcute de a te… murdări. Nu că ți le-aș arăta ție.

Eram convinsă că știe bine toate modurile astea. Am simțit că roșeața din obraji îmi coboară și pe gât.

Mai degrabă m-aș tăvăli prin balegă decât în orice loc ai dormi tu.

Daemon a ridicat o sprânceană și apoi s-a întors.

Katy este puternic atrasă de Daemon, dar nu știe prea bine care este motivul. De fiecare dată când se află în preajma lui, ea simte în corp o tensiune, ca și o electricitate care aleargă pe pielea ei și care apoi o ia cu fierbințeală și transpirație. Chiar dacă cei doi se tatonează reciproc prin cicăleală, aroganță și indiferență, cei doi se simt foarte atrași unul de altul.

     Am respirat adânc și întretăiat și am deschis ochii. El căuta să-mi prindă privirea. Ochii lui erau la fel de ciudați, verdele acela intens, dar erau ochii lui dintotdeauna. Nu erau cei pe care-i văzusem cu câteva minute înainte. Lumina palidă a lunii pătrundea printre crengile copacilor, alunecând încet peste pomeții lui înalți și dansând ușor pe buzele lui întredeschise.

— Nu-ți fac nimic, a spus el din nou, cu voce blândă. Vreau să vorbesc cu tine. Trebuie să vorbesc cu tine, pricepi?

[…]

     Mi-am lăsat fruntea pe genunchi. Mi-a luat ceva timp să-mi adun ce-mi mai rămăsese din gândurile mele, apoi am ridicat capul.

— Daemon, ce ești tu?

A zâmbit trist și și-a frecat capul cu podul palmei.

— E cam greu de explicat.

— Te rog, spune-mi. Trebuie să-mi spui, fiindcă altfel o iau razna, l-am avertizat eu.

Nu mințeam. Cu cât tăcea mai mult, cu atât simțeam că-mi pierd controlul pe care abia reușisem să-l obțin.

Când a început să vorbească, avea ceva intens în privire.

— Nu cred că vrei să știi cu adevărat, Kat.

[…]

   — Ești… om?

Hohotul scurt al lui Daemon n-avea în el nici un pic de veselie.

— Nu suntem de pe aici.

— Serios?

A ridicat o sprânceană.

— Păi, da, cred că ți-ai dat bine seama că nu suntem oameni. A respirat sacadat.

— Speram să nu fie așa.

A râs din nou, de data asta cu ceva veselie.

— Nu, suntem de departe, de foarte departe.

Am simțit un gol în stomac și mi-am strâns mai tare genunchii.

— Ce înțelegi prin „foarte departe”? Fiindcă deja încep să văd scene din Războiul Stelelor.

[…]

     Daemon s-a aplecat repede spre mine și și-a pus mâinile pe genunchii mei. Am înțepenit la atingerea lui, mă simțeam înfierbântată și înghețată în același timp. Privirea lui intensă parcă intra în mine și nu-mi puteam lua ochii de la el.

— În universul acesta vast, infinit, crezi tu că Pământul – locul ăsta – este singura planetă pe care se găsește viață?

— Nnnu, am îngăimat eu. Deci chestiile astea… sunt normale pentru… Cum naiba vă numiți voi?

Și-a dat capul pe spate câteva secunde lungi, iar inima mea își întețise ritmul în așteptarea răspunsului său. Părea că se luptă cu el însuși dacă să-mi spună sau nu, iar eu eram aproape sigură că indiferent ce mi-ar spune, nu o să-mi placă…

Are loc un incident la care Katy este părtașă… dacă nu era Daemon… atunci cine știe ce se alegea de ea în urma acestuia. Da, chiar așa, Daemon îi salvează viața, iar în urma acestei salvări pe Katy rămâne o urmă vizibilă pentru „ei”. Poate vă întrebați pentru care „ei”? Tot acum Katy descoperă misterul care îl învăluie pe Daemon, dar nu am să vă zic nimic aici. V-am făcut curioși? O să vă las pe voi înșivă să descoperiți citind cartea. 😉

Părerea mea: Mie mi-a plăcut nespus de mult cartea și am citit-o cu mare plăcere și totodată cu mare curiozitate. Fiecare capitol te îndeamnă să mai citești unul, să vezi ce se întâmplă mai departe. E o carte care te ține prins acolo în acțiune, o carte pe care nu o lași așa de ușor din mână.

Rating-ul meu: 5 stele ***** 🙂 ❤

Natașa Alina Culea, scriitoare. Natasha Alina Culea, Writer, Author

Writer. Author - Scriitor. Romanciera. Autor roman contemporan. Carti, romane, recomandari

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

adropofinspiration

Pure passion!

La Gigel

La râma tăvălită

Sertarul cu povești

-Fashion, Beauty and lifestyle-

Ioana Dumitrăchescu

Creația este motorul acestui univers

Analogii - Antologii

blog generalist cu aspirații culturale și analitice

DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE

Impartasania cu nevrednicie(cu pacate opritoare)duce la demonizarea omului.

DOAR ORTODOX

“Învierea Ta, Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te mărim.”

Limba română

Un site cu rezumate, argumentări și comentarii. Scuzați pentru eventualele greșeli de ortografie. Vă rog să-mi comentați postările deoarece doresc să știu ce părere aveți.

Just reading my books

Doar citește!

Rândurile Evei

Nu ești niciodată singur dacă ai o carte lângă tine.

Psihoterapie

Alina Milea

Îndrăzneşte mai mult

Jurnal de gânduri, lecturi şi călătorii

Vicky's Recipes

A mixture of food, sweets, feelings and thoughts

O lacrimă de cerneală

Iubire, lifestyle, emoţii, tristeţe, fericire, nimicuri, destinaţii, cărţi, filme, muzică, reclame

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica

vindec suflete

Sufletul reprezintă întreaga fiinţă, nu o parte lăuntrică ce supravieţuieşte morţii corpului.

Rânduri cu dichis

by Literatură pe tocuri

Bookcaffe

Citesc, pentru că viața mea nu îmi ajunge - Fernando Pessoa

ADN de Femeie

Blog cu filtru de femeie

miruna-si-poezie

amalgam de gânduri şi cuvinte

69

Pourquoi apprendre mourir? On y réussit tres bien la premier fois!

revelatiinesfarsite

Just another WordPress.com site

Relaxare's Weblog

Zâmbetul şi ajutorul unui prieten este ca un răsărit de soare după furtună!

Almeno Tu

racconti e riflessioni

deep philoSOPHIE

Eşti astăzi unde trebuie să fii, şi faci astăzi ceea ce trebuie să faci!

Soarele Noptii

De visat, visăm doar noaptea fiindcă ziua dormim.

Psiholog Oradea Simona Hint

Psiholog Oradea - Simona Hint - Tel :0740054037 e-mail:hint_simona@yahoo.com

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

Cristian Terran

Ignoranța naște monștri!

Conspiratii si Mistere

teoria conspiratiei, mistere neelucidate, secrete, extraterestrii, lumi paralele, conspiratii mondiale si locale, stapanii din umbra, illuminati, grupul bilderberg, manipulare, solutii impotriva manipularii, solutii impotriva noii ordini mondiale, anti nwo, stiri alternative, etc…

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Biblioteca lui Liviu

Fostul blog FanSF

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Câmpul alb, oile negre...

CATALOGUL TANGENŢELOR MELE CU LITERATURA (CV ONLINE)

În Înaltul Cerului

Candelabrele cerului atârnate de bolta universului.

Smart Shopping Online

Magazin online de imbracaminte pentru femei

Party Life

Official Website of #PartyLife with R-Yan. Find us on social media @ihostpartylife

razvanvanfirescu.wordpress.com/

Despre finețea relaxării

Natașa Alina Culea, scriitoare. Natasha Alina Culea, Writer, Author

Writer. Author - Scriitor. Romanciera. Autor roman contemporan. Carti, romane, recomandari

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

adropofinspiration

Pure passion!

La Gigel

La râma tăvălită

Sertarul cu povești

-Fashion, Beauty and lifestyle-

Ioana Dumitrăchescu

Creația este motorul acestui univers

Analogii - Antologii

blog generalist cu aspirații culturale și analitice

DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE

Impartasania cu nevrednicie(cu pacate opritoare)duce la demonizarea omului.

DOAR ORTODOX

“Învierea Ta, Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te mărim.”

Limba română

Un site cu rezumate, argumentări și comentarii. Scuzați pentru eventualele greșeli de ortografie. Vă rog să-mi comentați postările deoarece doresc să știu ce părere aveți.

Just reading my books

Doar citește!

Rândurile Evei

Nu ești niciodată singur dacă ai o carte lângă tine.

Psihoterapie

Alina Milea

Îndrăzneşte mai mult

Jurnal de gânduri, lecturi şi călătorii

Vicky's Recipes

A mixture of food, sweets, feelings and thoughts

O lacrimă de cerneală

Iubire, lifestyle, emoţii, tristeţe, fericire, nimicuri, destinaţii, cărţi, filme, muzică, reclame

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica

vindec suflete

Sufletul reprezintă întreaga fiinţă, nu o parte lăuntrică ce supravieţuieşte morţii corpului.

Rânduri cu dichis

by Literatură pe tocuri

Bookcaffe

Citesc, pentru că viața mea nu îmi ajunge - Fernando Pessoa

ADN de Femeie

Blog cu filtru de femeie

miruna-si-poezie

amalgam de gânduri şi cuvinte

69

Pourquoi apprendre mourir? On y réussit tres bien la premier fois!

revelatiinesfarsite

Just another WordPress.com site

Relaxare's Weblog

Zâmbetul şi ajutorul unui prieten este ca un răsărit de soare după furtună!

Almeno Tu

racconti e riflessioni

deep philoSOPHIE

Eşti astăzi unde trebuie să fii, şi faci astăzi ceea ce trebuie să faci!

Soarele Noptii

De visat, visăm doar noaptea fiindcă ziua dormim.

Psiholog Oradea Simona Hint

Psiholog Oradea - Simona Hint - Tel :0740054037 e-mail:hint_simona@yahoo.com

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

Cristian Terran

Ignoranța naște monștri!

Conspiratii si Mistere

teoria conspiratiei, mistere neelucidate, secrete, extraterestrii, lumi paralele, conspiratii mondiale si locale, stapanii din umbra, illuminati, grupul bilderberg, manipulare, solutii impotriva manipularii, solutii impotriva noii ordini mondiale, anti nwo, stiri alternative, etc…

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Biblioteca lui Liviu

Fostul blog FanSF

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Câmpul alb, oile negre...

CATALOGUL TANGENŢELOR MELE CU LITERATURA (CV ONLINE)

În Înaltul Cerului

Candelabrele cerului atârnate de bolta universului.

Smart Shopping Online

Magazin online de imbracaminte pentru femei

Party Life

Official Website of #PartyLife with R-Yan. Find us on social media @ihostpartylife

razvanvanfirescu.wordpress.com/

Despre finețea relaxării