Pufuleț pufosul meu, mi-a pufulit prânzul pufos

Ce bineeeee, e weekend. Și când e weekend, binențeles e vreme de leneveală și de shopping. Sâmbătă, m-am trezit pe la ora nouă, afară soarele era deja sus pe cer și îmi mângâia fața cu razele sale călduțe. Mă simțeam alintată de mângâierea aceea a razelor de soare și am început să zâmbesc. Vocea suavă a subconștientului meu îmi spunea: „Hai leneșo, gata trezește-te, că mai ai și alte lucruri de făcut!” Între timp Pufuleț, bulgărașul meu pufos a sărit în pat lângă mine și a început să tragă cu dinții de pijamaua mea, ca un îndemn: „Hai sus, hai să mergem afară că uite ce timp frumos e și ce soare minunat!” M-am întins bine așa ca pentru a începe energică o nouă zi, am zâmbit și m-am ridicat din pat. Pufuleț al meu tot țopăia în jurul meu în timp ce făceam patul. Era tare fericit azi, pentru că știa că în fiecare weekend era lumea lui, făceam plimbări prin parc și stăteam mai mult pe afară, adică aveam mai mult timp liber să fiu cu el și să-i acord mai multă atenție. După ce mi-am făcut tabieturile de dimineață m-am îmbrăcat sportiv și i-am zis lui Pufuleț. „Hai să mergem, că e timpul pentru shopping și pentru plimbare.” El sărea în sus de bucurie și tot țopăia pe lângă mine.

Ajunși afară, am luat-o înspre parc plimbându-ne țanțoși pe aleeile lui, iar de acolo am continuat drumul către mall-ul ce era în apropiere de cartierul nostru. L-am lasat pe Pufuleț la intrarea în mall, i-am legat lesa de un stâlp și i-am spus să stea acolo cuminte să mă aștepte că nu întârzii mult. El a clipit din ochișorii lui negri și mi-a răspuns: „Ham!”

În mall, am făcut slalom printre raioanele: de carne, de fructe, de mâncare pentru animale, apoi m-am oprit pe la cel de lactate. Am dat o ochiată pe la iaurturi și pe la brânzeturi. La cel de brânzeturi, eu fiind de felul meu un mare fan brânză, m-am oprit și am cochetat mai mult cu brânzeturile de pe acolo. 

La un moment dat atenția îmi este captată de Promoția Pufoasă de la Delaco. În acel moment mi-a venit în minte una dintre reclamele văzute la televizor, aceea cu crema de brânză pufoasă. Dacă cumperi 4 cutii cu cea mai pufoasă cremă de brânză, atunci poți achiziționa pe loc un breloc pufos Nici.

Și încă ceva, începând cu 10 martie dacă te înscrii la promoție și trimiți codul de sub capac, participi la o tombolă, unde te așteaptă să-l iei acasă, unul din cei 5200 de prieteni giga pufoși.

Bineînțeles că nu am mai stat pe gânduri, mi-am luat cele 4 cutii de cremă de brânză pufoasă, iar la casă am primit brelocul cu una dintre simpaticele pufoșenii.

Am ieșit din mall cu toate cumpărăturile, iar Pufuleț al meu mă aștepta tare nerăbdător. Văzându-mă, a dat din codiță, s-a ridicat în două lăbuțe și a început să facă salturi de bucurie că în sfârșit shopping-ul s-a terminat și vom merge iar la plimbărică în drumul înspre casă, prin parcul pe care el îl adora foarte tare.

Era deja ora prânzului. Ajunși acasă, Pufuleț s-a dus să să se relaxeze puțin pe covorașul lui favorit, deoarece era cam obosit după plimbare, iar eu m-am pus pe despachetat cumpărăturile. Bineînțeles, amândurora ne era cam foame, așa că i-am pus lui Pufuleț să mănânce din mâncarea lui preferată pe bază de pui, iar eu nu am mai rezistat tentației de a încerca din crema de brânză pufoasă de la Delaco. Pufuleț al meu, deja a dat iama la farfuria lui și s-a pus pe mâncat. Eu între timp mi-am luat două felii de pâine și mi-am întins pe ele miraculoasa și pufoasa cremă. Le-am așezat pe farfurie și voiam să încep să mă înfrupt din ele cu mare lăcomie. Cănd să duc felia de pâine la gură, sună telefonul fix. Merg să văd cine mă deranjează la ora prânzului și las bunătate de cremă de brânză pufoasă în farfurie, în așteptare să fie mâncată. Cine credeți că mă deranja în weekend chiar la ora prânzului? Era șeful. „Uhhh… chiar acum și-a găsit și el să sune.” M-a anunțat că luni avem o inspecție și mi-a dat câteva indicații despre ce trebuia să fac după ce ajung la birou. Am stat cam vreo 5 minute la telefon, deși eu eram tot cu gândul la cea mai pufoasă brânză și cam salivam la gândul feliilor de pâine din farfuria lăsată pe masă. În sfârșit conversația s-a încheiat și am dat fuga în bucătărie să mă înfrupt din feliile de pâine. Dar ce să vezi, ia feliile de unde nu-s. „Unde au dispărut așa dintr-o dată, că doar nu au făcut picioare?” Ce să vezi, cine credeți că era responsabil de dispariția misterioasă a feliilor de pâine? Cine altul decât Pufuleț al meu. I-am aruncat o privire mustrătoare iar el, cu botul pe lăbuțe și cu ochișorii îndreptați spre mine, se tot lingea pe botic și mă privea ca și cum îmi cerea iertare spunându-mi spășit: „Iartă-mă, dar nu m-am putut abține să nu o gust, avea o aroma așa de încântătoare și fină că mi-a cam gâdilat plăcut și într-una năsucul și așa eu am făcut hanț, înfulecându-le pe amândouă, dacă tu erai plecată și le-ai lăsat nepăzite.” Așa că dacă nu le-am păzit, Pufuleț pufosul meu, mi-a pufulit prânzul pufos. 🙂 Nu l-am certat ci doar i-am zâmbit și i-am zis așa: „Nu-i nimic Pufuleț, la o așa bunătate pufoasă cine îi poate rezista?”

Pufuleț era fericit că nu l-am certat, iar eu eram încântată că în casă mai exista un nou fan brânză, acesta era bineînțeles nimeni altul decât Pufuleț… 😉

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017 – Proba nr. 2